E seara in amurg , jaluzelele verzui se misca in ritm de dans , vantul adie incet , aduce miros de toamna si poarta frunzele pe aleile gradinii , le tese intr-un covor ruginiu cu pete galbui . Eu privesc pe geam si ma infasor in melancolie , e ca o patura lichida cu gust dulce amarui , in minte revin scene de-a valma , nu le pot ordona , o sa astept sa treaca asa cum au mai trecut sau o sa le inlatur cu o pagina -doua din cartea nou inceputa , savurez fiecare cuvant ca un elixir vital si am afund in lectura , uit de tot ce ma inconjoara , devin o pata galbena in peisaj .
Un pahar de vin demisec si cartea preferata , ma asez pe un colt de canapea , ma infasor cu patura mea in carouri si traiesc povestile demult scrise , parca acum s-ar intampla aici , cu mine…
October 8th, 2009 at 1:49 PM
chiar acum e…toamna:).Totul este in control, in controlul lui Dumnezeu, anotimpurile, gandurile noastre, amintirile, deciziile, “soarta” - cum o numim noi - si de aceea trebuie sa ne traim viata cu increderea in Dumnezeu, UNUL SINGUR, care intotdeauna ne aduce la liman atunci cand ne pierdem in neant, sau parca nu mai stim ince directie sa pasim cand nu mai vedem orizontul. Rugaciunea schimba mintea, sufletul, inima, viata in esenta. Domnul sa te binecuvinteze Andreea si pe tine cititorule!