Buna dimineata ,

Azi avem ploaie in meniu , multa ploaie si cateva povesti nespuse .

Imi aduc aminte cu mare drag de vremurile in care invatam colinde , faceam repetitii cu o saptamana inainte de sarbatori si pe urma mergeam la toti membrii familiei ca sa-i bucuram  , era un adevarat program artistitc , ba chiar intr-un an am facut programe scrise de mana si bilete de intrare la spectacol…un spectacol realizat de doi copii nazdravani  , foarte veseli  si totusi emotivi atunci cand colindau , desi cei colindati eru in fiecare an aceleasi persoane.

Acum nu mai colindam , suntem adulti , iar cei mici care ne-au luat locul asculta muzica si joaca jocuri la calculator…cartile pline de colinde zac undeva in pod ingalbenite de trecerea timpului , amintiri nostalgice si dulci.

In prag de sarbatoare nu ma astept sa ma mai solicite nimeni pentru nici un interviu , desi depun in fiecare zi si sper din tot sufletul ca sub brad voi gasi un cadou mult dorit : un job !

Senzatia de neliniste din mementele astea e ca o prajitura puff…alea cu biscuitul sfaramicios  pe care e asezata crema spumoasa in forma rotunda   presarata deasupra cu  nuca de cocos , care la prima muscatura pare ceva ciudat , dar dulce si la ultima muscatura inca astepti sa-i simti gustul   , dar regreti ca s-a terminat…asa simt si eu cautarea mea de joburi , caut si sper la fiecare , imi imaginez cum va fi daca va fi , si de fapt nu este …

Astept sa vina sarbatorile , sa rad alaturi de cei dragi si sa-i vad adunati pe toti in jurul bradului despachetand curiosi cadourile…