Privesc neincrezatoare la stratul subtire de zapada pufoasa si parca mi se face dor de parfumul vremurilor trecute , cand mergeam la sanius cu manusile verzi cu un singur deget …atunci hainele de iarna nu imi mai pareau asa de grele si chiar sania mea prindea aripi , ah ce pofta imi e de un bulgare de zapada , un hohot de copil si de ce nu , un clinchet de zurgalai..

Mi se pare o poveste de alta data cu personaje de basm inzestrate cu puteri supranaturale cu zmei  si zgripturoaice , cu oameni veseli care se bucura de zapada si privesc zambind spre cer in semn de multumire. Azi am vazut doar oameni grabiti , infrigurati , cu haine gri si cate o umbrela neagra ca sa se apere de fulgii mici de nea .

Sorbind din cafea ma trezesc , iar zapada se topeste, nu e vremea ei inca…