Ploua marunt , iar eu privesc…simt picurii de ploaie reci , dar  nu ma ating; in sufletul meu e gri si ploua  , acolo simt c-as vrea sa se opreasca , sa iasa soarele , sa fie cald si pace…

Tristete pasagera care ma cuprinde incet , e punctul meu de sprijin si calea mea de spini , dar e a mea deja , o stiu  , o vreau si tac !

In zadar sper…pentru ca multdoritul job se lasa asteptat , mult…

Nu stiu ce sa mai sper si nu mai sunt asa de vesela , efectiv nu mai pot …o sa astept sa se refaca resursele mele , sa-mi reincarc rabdarea  , sa redevin calma , o sa astept ca sa astept…ceva !

gimi