Sunt linistita…desi putin trista si dezamagita ca nu am mai depus la nici un job de la sfarsitul saptamanii trecute , vad ca nu ma mai suna nimeni si calmul interior se mai tulbura putin .

Incep iar sa-mi pierd optimismul si nu imi mai recunosc imaginea care se reflecta in oglinda , privesc si e ca si cum as privi prin mine si ma intreb unde sunt eu…

O sa incerc sa indulcesc momentele astea de amaraciune , nici o clipa nu merita irosita , imi promit mie ca o sa zambesc mai mult si deschid aripile ca sa plonjez in tumultul cotidianului ; simt un miros placut de praf , o adiere de espament de masina si aud un zumzet care se amplifica…ia uite , sunt in centrul orasului , o sa ma ascund printre trecatorii grabiti ca sa-i pot privi , in liniste , aceeasi liniste care o am mereu , aici , cu mine !

tkk1